Fericire…

Hmm.. interesant subiect nu? Daca va asteptati sa fac nu stiu ce filozofeli si sa folosesc cuvinte care trebuie sa le cautati in dictionar ca sa le intelegeti atunci imi pare rau ca va dezamagesc, dar nu asta e stilul meu si nici nu cred ca as fi capabil. Eu scriu mai direct, blogul meu e usor de citit de oricine.

Cred ca orice om intelege lucruri diferite prin fericire..

Continue reading Fericire…

Colaps…

Noptile nedormite si orele intregi petrecute in fata calculatorului si-au spus cuvantul… si am ajuns sa nu mai pot.. ma simt obosit si terminat tot timpul.

Drept urmare am luat decizia sa imi fac putina curatenie in viata… cel putin o perioada… asa ce deja m-am retras temporar din vanzarea de componente de calculator si as vrea sa ma retrag si din munca de programator. Dar din apcate 1 contract deja a fost negociat si trebuie semnat… iar unul nu e sigur inca. Daca o sa il iau pe cel de-al 2-lea nu o sa pot sa iau pauza cea mult dorita pentru ca o sa fie enorm de munca la el si oricum nu le pot abandona pur si simplu.

Un alt gand care ma strabate e sa pun blogul in vacanta.. dar inca ma mai gandesc la asta..

New world order… new schedule… new activities… new me

Mi-e dor..

Okey deci asta e postul pe care vroiam sa il scriu de multa vreme si mai am unu pentru care inca ma documentez ;). Stiu.. titlul suna foarte ciudat si oarecum fara sens… “Si daca ti-e dor ce? oricum asta nu o sa schimbe nimic, trecutul e trecut si nimic nu o sa il ma aduca inapoi”.. asta o sa zica multi dintre voi. Dar am descoperit ca blogul e o metoda foarte buna de a te descarca de chestii care te apasa si vrei sa scapi de el.. dar nu ai cui sa le zici.. asa ca le zici pe blog, unde poate sa citeasca oricine… Paradoxal nu?

In fine.. sa trecem la treaba.

Mi-e dor de anii copilariei… mi-e dor de Strazile Magura si Aurel Vlaicu… Strada era centrul universului pentru noi, nimic altceva nu conta, toti asteptam sa iasa primii copii pe strada. sau ne vorbeam sa ne strigam la o anumita ora sa iesim toti mi-e dor de toate tampeniile care le faceam atunci. Ca toti copii eram organizati intr-o gasca.. gasca mare cu fete si baieti de toate varstele. Si bineinteles era si o gasca rivala la fel de numeroasa cu care bineinteles ne intelegeam bine la suprafata dar cu totii stiam ce si cum.

Si in fiecare ne strangeam toti pe magura sau la mine la poarta sub nuc. Ziua jucam fotbal, tenis de picior, bambilici meseriile. Un joc care imi placea mie foarte mult era “Fete filme sau baieti”. Era refugiul perfect pentru pustiul timid care eram pentru a putea avea oarecare legaturi cu o fata (cat m-am schimbat de atunci…. prietenii stiu).

Si desigur era si “Telefonul American” un joc foarte hazliu oarecum modificat dupa si mai vestitul telefon fara fir. Mai multi stateau un sir.. si unul dintre ei se ducea mai departe astfel incat sa nu auda ce spun ceilalti si fiecare ii soptea celui de langa el un cuvant, oarecare. Apoi celalalt venea cu intrebari de genu “Ce-ai facut aseara?” sau “Ce-ai mancat aseara?” si respectivul trebuia sa raspunda cu cuvantul care i se zisese la ureche. O sa ziceti ca e o porcarie, dar ce combinatii ies,,, extrem de amuzant.

Sa nu uitam de sticlutza… jocul care se practica pe la zile de nastere si onomastice prin clasele primare si primii ani ai gimnaziului. La aceleasi zile de nastere si onomastice am invatat sa dansez pe muzica slow… Si sa nu uitam jocurile de carti pe porunci, cu porunci de genu sa ti se toarne ceara pe piept sau pe spate, sau sa ti se smulga par de pe picioare, o porunca populara era sa faci numerele pe usa cu fundul ;)).. ce dor imi e de ele.
Apoi au intervenit filmele americane si o data cu ele si jocul “Adevar sau provocare” (Truth or dare). Si bineinteles ca toata lumea il stie, multi il jucau si pe mirc (era fain pe mirc la provocari ca nu aveau cum sa isi dea seama ceilalti ca de fapt tu nu indeplinesti porunca mai ales ca nu erau webcamuri atunci, dar la fel nici ceilalti nu le implineau). De fapt cred ca jocul asta e un pretext pentru a putea pune intrebari incomode celorlalti si sa speri ca o sa spuna adevarul desi de cele mai multe ori nu se intampla asta. Cand eram mici cea mai frecventa intrebare era “Iti place de X?”… sunt curios ce intrebari s-ar pune daca as juca acum.. probabil ceva de genu “de cate ori ai facut-o?” “Ai facut-o in public?” si chestii de genu.

Pitulusu’ e unul din jocurile care l-am jucat cu totii.. si cred k multi ar mai juca si acum.. ma numar printre ei :D. La noi un joc de pitulusu dura si cateva ore.. pentru ca ne duceam prin alte strazi, ne urcam prin copaci pe garduri si case. Ghinionul cui era de facut ;)) Alta activitate interesanta in copilarie era bataia cu apa vara folosind in general siringi (fara ac normal) si apoi am progresat incet incet spre sticle de 2l cu capacul gaurit, pusti si pistoale cu apa… si pana la urma furtun :))
Bineinteles ca apoi am crescut… si lucrurile s-au schimbat… Au intervenit fetele si berea gasca s-a micsorat si am inceput sa facem numai prostii.

Deja nu mai stateam asa mult pe strada… de cele mai multe ori ne duceam la un prieten acasa si ascultam muzica rap pe casete inregistrate cu melodii de la suburbia sau albume cu wu-tang, nas, D12, Eminem, 2pac si tot ce reuseam sa facem rost. O data cu astea au inceput sa curga si tampeniile… Pe ale mele nu o sa le spun din motive de intimitate.

Imi aduc aminte cand stateam cu inca 3 prieteni pe calea ferata asteptand la casa unei fete si am vazut la departare un grup de tigani inarmati cu bate… cel putin asa parea… si l-am auzit pe unul strigan “Uite-i aia sunt” si a aratat cu degetul spre noi. Nu am fugit niciodata cuma m fugit atunci.. am fugit si nu ne-am uitat niciodata inapoi pana cand am ajuns dupa o masina mare unde ne-am ascuns.

Fuga era la ordinea zilei… o data am sarit gardul la un om in curte sa furam cirese (cred :-?) si a iesit cu un topor dupa noi alergand printre blocuri de am ramas masca toti ce conditie fizica avea mosul. Eram asa de obisnuiti cu chestiile astea incat o data un prieten a venit alergand spre noi si a trecut fugand pe langa noi si isntantaneu am inceput si noi sa fugim… cand nu mai puteam si ne-am oprit “Bah de ce fugeai?” raspunsul “Ca sa vad daca fugiti si voi” :))

Uneori mai stateam seara la discutii la curtea unei babe care avea niste bancutze.. si tot timpul se lua de noi sa nu mai stam acolo.. pana intr-o zi .. adio bancute. Speaking of bancutze… o data niste prieteni au furat niste banci din locatii nespecificate ;) ca sa avem pe ce sa stam :))

De la fotbal si tenis de picior am trecut la basket, si nu jucam oricand… era musai noaptea la 3. De multe ori s-a luat garda de noi si nu stiu cum de se intampla ca intotdeauna apareau fix cand injuram eu la ei…

S-au intamplat atatea.. si cate ar mai fi de zis dar postul ar fi neincapator.

Cum s-a incheiat totul… unii au ajuns la facultate in alte orase.. eu la liceu… nu mai stateam la bunici pe strada stateam la bloc langa liceu. Brusc nu ne mai intalneam decat rar, toti eram stresati de probleme si toti o luasem pe drumuri diferite. Si desi eram, suntem si intotdeauna vom fi prieteni… lucrurile nu mai erau la fel. Ajungi la un moment in viata cand nu iti mai arde de prostii… cand te gandesti mai mult la viitor si la greutatile care te asteapta.

Mi-e dor de anii aia… mi-e dor de oamenii aia… mi-e dor de locurile alea… mi-e dor de prostiile care le faceam… mi-e dor de sentimentul de fericire deplina si de “Lumea e a mea” care il simteam….

Pe strada am tinut prima fata in brate… pe strada am avut primul sarut, desi o fata din afara gastii (gasca era ca o familie)… pe strada am luat si am dat primul pumn in gura.

Pe strada alaturi de prietenii mei care nu ii voi uita toata viata am trecut de la baiat la barbat si am invatat ce inseamna sa fii pe picioarele tale si sa te descurci singur desi inca nu sunt barbat si inca nu am trecut prin toate greutatile vietii…

Nu imi aduc aminte nici acum cand am facut trecerea de la strada la job… de la buzunare goale si fericit cu ele asa la munca pentru a le umple… de la strada la web … de la strada la club… de la fara griji la griji…

“Progresam si uitam, sa fim fericiti,
Ingropam bucurii, intr-o mare de biti,
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat,
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat,
Nu mai poti sa refuzi,nu te lasa sa crezi,
Te invata sa-ti cauti iubirea pe net,
Viata este viteza,nu mai poti sa te-opresti,
Te strivesc cei din urma daca incetinesti,
Cineva sa opreasca invazia de biti,
Cineva sa ne faca din nou fericiti”

Ce ma streseaza azi…

Ma streseaza gandul ca sambata e olimpiada la info si nu prea am putut sa lucrez mare lucru pana acum, mi-e frica de un fatidic “0 puncte”. Ma streseaza faptul ca de la scoala nu am primit nici o culegere din care sa pot lucra dar cu toate astea se asteapta sa fac nush  ce performanta in conditile in care nici materia nu mi-a fost predata k lumea pentru ca daca mi-ar fi fost nu ma mai chinuiam acum sa caut pe net tot felu de documente.

Invatamantul romanesc o suge cu 2 guri. (SUX)

Ma streseaza gandul ca am deadline pana luna viitoare la un proiect subcontractat si eu nici nu m-am apucat de el :-<, si pana nu termin cu olimpiada nici nu ma pot apuca. Ma streseaza gandul ca dupa proiectul ala mai urmeaza unul, care este de fapt o datorie catre o firma din tg-jiu care m-a ajutat mult si deci este moca... dar da bine la portofoliu. Pe de alta parte ma relaxeaza gandul ca sambata sunt 2 chefuri si distractia e garantata. Dar totusi... deadlineuri, proiecte, contracte ... prea mult stres pentru 17 ani... mi-e dor de vremurile cand bateam mingea in fata casei. Things are so complicated now...

Perioada grea…

Shit has been kind of hectic during the last few weeks.

It’s getting harder and harder to keep my head up.

In fine.. trecand peste momentul englez… am aflat ca azi, 3 martie 2007, a murit un prieten de leucemie. Marian Popescu il chema si chiar daca se stia ca momentul in care se va intampla asta va veni mai devreme sau mai tarziu niciodata nu te poti pregati pentru asta. Desi nu ne mai vazusem de mult, imi aduc aminte si acum cum jucam bambilici si tenis de picior pe Magura (una din strazile pe care am copilarit), imi aduc aminte si cand aproape ne-am luat la bataie.. imi aduc aminte si cand l-am ras in cap.. Era in aceeasi zodie cu mine, eram niste caposi amandoi, ii placeau calculatoarele si telefoanele Sony Ericsson.

Lots of thoughts are going through my mind right now.. ma gandesc la Alin.. varul lui si un om care intotdeauna il voi considera prietenul meu orice s-ar intampla si oricat timp ar trece, pentru ca ne leaga multe amintiri. Ma gandesc ce greu ii e acum..   si … nu am cuvinte…
When it rains it pours…

[[==> Puff Daddy & Faith Evans – I’ll be missing you  <==]]