Maine dimineata parasesc Tg-Jiul cu destinatia Bucuresti. Plec la facultate si totodata sper ca dupa terminarea ei sa raman acolo. O sa ma mai intorc acasa, insa nu cred ca va mai fi la fel. Sincer nu ma asteptam sa imi fie asa greu sa plec, mai ales ca niciodata nu am fost incantat de mirificul oras Tg-Jiu. E greu sa te desparti de familie, desi nu e o despartire propriu-zisa.
Durerea pe care o simti cand iti vezi parintii si bunicii indurerati e aceeasi la 7 ani si la 19 si probabil si la 40 singurul lucru diferit e ca incerci sa nu o arati. Uneori reusesti alteori nu. Usor nu cred ca ii e nimanui. Pe langa familie mai lasi in urma si prieteni, care raman aici sau care pleaca in alta parte. De uitat nu o sa ii uiti niciodata si nici ei pe tine ca doar anii de liceu nu ar fi fost la fel fara ei. Pe ei nu o sa ii mai vad niciodata probabil. O sa imi fie dor de voi dar asa trebuie sa mearga lucrurile.
Incheiem prefata.. incepem capitolul 1.
Acum plec, trag usa dupa mine
Abia astept, sa ne vedem cu bine
Pasesc incet, in roua diminetii
Fara bilet stau ascuns in trenul vietii
multa bafta, ne vedem pe final de luna prin capitala ;)
coool.. abia astept :)
Hai ma, capu’ sus, pentru ca orice sfarsit inseamna un nou inceput si cum orice nou inceput aduce senzatii noi..totul o sa fie OK. Cat despre prieteni..eei, ai sa vezi ca prietenii nu se pierd :)
eh.. asa e cand pleci la facultate.. e ca si cum ai pleca in razboi :)) people crying… Cat despre prieteni din ce am vazut eu chiar se pierd, sau poate nu am avut eu parte de prieteni adevarati
lasa ma k ne intilnim pe trenu de la 4 de buchale in ultimu vagon pan la craiova:))
hmmm…lasa andrei ca o sa te intorci de sarbatori la un vin fiert..si la o barfa ca in vremurile bune pe magura;)…
Ehe.. ce vremuri.. parca mi-e asa dor de un bambilici si o victorie pe magura.. pacat ca s-au dus vremurile alea