Tranzitia de la Tg-Jiu la Bucuresti

       Dupa cum o parte din voi bine stiti, in urma cu 3 luni m-am mutat in Bucuresti pentru ca am inceput facultatea. Nu a fost usoara trecerea de la un oras mic si linistit cum este Tg-Jiu la un oras aflat in continua miscare cum este Bucurestiul. Pur si simplu nu esti obisnuit sa pleci cu o ora inainte sa fii sigur ca ajungi undeva la timp. Gandul ca pentru o deplasare pierzi 2 ore dus intors ti se pare imposibil. Brusc te gandesti sa iti grupezi actiunile astfel incat deplasarea sa merite. Apoi trebuie sa analizezi cu ce te duci.

Transportul

       Pe jos nu prea merge pentru ca distantele sunt foarte mari, ti-ar lua prea mult timp si ar fi si foarte obositor. Cu masina depinde de ora, daca e intre 11 si 15 sau in weekend mai merge dar numai daca stii ca acolo unde te duci exista locuri de parcare. Adica doar daca te duci la malluri sau la hypermarketuri, in rest masina este inutila in Bucuresti, Mai mult, este un f actor de stres. Nici nu imi amintesc de cate ori am coborat din scara si mi-am gasit masina cu stergatoarele ridicate pentru ca vezi domne luasem locul de parcare neplatit al unui vecin.

     Singura varianta cat de cat ok este metroul. Dar si aici trebuie sa te gandesti bine cand si cum pleci. Daca ai tupeul sa vrei sa pleci de acasa in orele de varf atunci sa fii sigur ca nu ai nimic dupa tine ce ar putea fi turtit. Este incredibil cat tupeu au unii oameni, Vad ca metroul este plin ochi si totusi imping cat pot doar doar or avea si ei loc inainte de inchiderea usilor. Daca vad ca nu au loc, pun mana pe usa ca sa nu se poata inchide pana cand li se face loc. Ca sa nu mai zic de aberatiile metrorex care atunci cand sunt mai multi oameni trimit metrourile mai rar.

     In Tg-Jiu masina ma asteapta in fata blocului, daca nu gasesc loc in fata blocului o las langa blocul alaturat. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu gasesc loc de parcare. Daca vreau sa ajung undeva, in 5 minute ajung.

Chiriile

  Primul lucru de care m-am izbit in bucuresti au fost chiriile enorme. Cu greu am gasit o garsoniera care sa fie pe gustul meu si la un pret decent, comparativ cu piata. 400E pe luna mi se pare enorm la prima vedere, dar dupa ce umblii dintr-o parte in alta a bucurestiului si vezi pe ce cer altii 350 sau 380 ajungi sa gandesti ca mai binde dai 400 si stai fara stres decat sa dai 350 si sa te chinui. Acum vad ca au inceput sa scada preturile o data cu criza imobiliara desi se inchiriaza mai mult ca inainte. Probabil datorita faptului ca preturile scad si in curand rata la un credit o sa fie mai mica decat chiria la unele garsoniere.

Intr-un viitor articol o sa va spun despre diferentele dintre piata on-line din Gorj si piata on-line din Bucuresti.

Back again

Din nou acasa… pentru cateva zile. Am ratat Baranul ieri si a trebuit sa vin cu un autocar al unei firme VIITORUL din Baia de Arama. Sunt total dezamagit de serviciile lor. Au luat cel putin 10 oameni care nu aveau loc si au stat in picioare tot drumul. Apoi la fiecare 50 de km mai oprea sa mai lase cate unul. Am facut 5 ore jumate, pe un drum pe care acum 2 saptamani eu am facut 4 ore cu masina.

Nu imi vine sa cred cati oameni calatoresc pe ruta Bucuresti Tg-Jiu baranul era plin ochi desi venisem cu o jumatate de ora inainte si in celalalt am prins loc pentru ca am venit cu o ora inainte… Abia astept sa imi iau masina peste 2 saptamani.

Oricum e bine acasa..

La revedere Tg-Jiu

Maine dimineata parasesc Tg-Jiul cu destinatia Bucuresti. Plec la facultate si totodata sper ca dupa terminarea ei sa raman acolo. O sa ma mai intorc acasa, insa nu cred ca va mai fi la fel. Sincer nu ma asteptam sa imi fie asa greu sa plec, mai ales ca niciodata nu am fost incantat de mirificul oras Tg-Jiu. E greu sa te desparti de familie, desi nu e o despartire propriu-zisa.

Durerea pe care o simti cand iti vezi parintii si bunicii indurerati e aceeasi la 7 ani si la 19 si probabil si la 40 singurul lucru diferit e ca incerci sa nu o arati. Uneori reusesti alteori nu. Usor nu cred ca ii e nimanui. Pe langa familie mai lasi in urma si prieteni, care raman aici sau care pleaca in alta parte. De uitat nu o sa ii uiti niciodata si nici ei pe tine ca doar anii de liceu nu ar fi fost la fel fara ei.  Pe ei nu o sa ii mai vad niciodata probabil. O sa imi fie dor de voi dar asa trebuie sa mearga lucrurile.

Incheiem prefata.. incepem capitolul 1.

Acum plec, trag usa dupa mine
Abia astept, sa ne vedem cu bine
Pasesc incet, in roua diminetii
Fara bilet stau ascuns in trenul vietii

Inapoi din Costinesti

DSCF4047 Dupa cum v-am spus in unul din posturile trecute si anul acesta mi-am petrecut concediul tot in Costinesti, mai mult fortat de imprejurari dar promit solemn ca e ultima oara cand mai merg in aceasta statiune.

Statiunea este excesiv de aglomerata si lucrul cel mai grav este ca este aglomerata de cocalari. Peste tot sunt numai oameni care nu pot sa se abtina sa nu se dea in spectacol si sa nu ii deranjeze pe ceilalti. In rest lucrurile nu s-au schimbat mult fata de ce ziceam in posturile mele precedente despre costinesti.

Atmosfera e destul de vesela in statiune, muzica se aude peste tot. Hotelul la care am stat ne-a oferit conditii foarte bune chiar daca preturile erau mari.  Discotecile s-au schimbat putin fata de alti ani, Geodasilva care inainte era MC in Tineretului acum e patron in Ring. Odata cu noul patron s-au schimbat si cateva idei precum si decorul discotectii. La ring se merge pe principiul petreceri si nu concerte atmosfera fiind una incendiara mai ales in serile de juergaloca.

In final pot spune ca sunt foarte dezamagit de costinesti dar foarte bucuros de cum a iesit intreaga aventura. Probabil pentru ca am fost pentru prima oara la mare cu Adelina si pentru ca am fost in mare parte doar noi 2. Pot spune ca a fost unul din cele mai reusite sejururi la costinesti, poate chiar cel mai tare. Singurul in care m-am si relaxat si m-am si distrat.

La anul aceasi companie alta locatie :) Greece or Turkey get ready!