Ce ma streseaza azi…

Ma streseaza gandul ca sambata e olimpiada la info si nu prea am putut sa lucrez mare lucru pana acum, mi-e frica de un fatidic “0 puncte”. Ma streseaza faptul ca de la scoala nu am primit nici o culegere din care sa pot lucra dar cu toate astea se asteapta sa fac nush  ce performanta in conditile in care nici materia nu mi-a fost predata k lumea pentru ca daca mi-ar fi fost nu ma mai chinuiam acum sa caut pe net tot felu de documente.

Invatamantul romanesc o suge cu 2 guri. (SUX)

Ma streseaza gandul ca am deadline pana luna viitoare la un proiect subcontractat si eu nici nu m-am apucat de el :-<, si pana nu termin cu olimpiada nici nu ma pot apuca. Ma streseaza gandul ca dupa proiectul ala mai urmeaza unul, care este de fapt o datorie catre o firma din tg-jiu care m-a ajutat mult si deci este moca... dar da bine la portofoliu. Pe de alta parte ma relaxeaza gandul ca sambata sunt 2 chefuri si distractia e garantata. Dar totusi... deadlineuri, proiecte, contracte ... prea mult stres pentru 17 ani... mi-e dor de vremurile cand bateam mingea in fata casei. Things are so complicated now...

Perioada grea…

Shit has been kind of hectic during the last few weeks.

It’s getting harder and harder to keep my head up.

In fine.. trecand peste momentul englez… am aflat ca azi, 3 martie 2007, a murit un prieten de leucemie. Marian Popescu il chema si chiar daca se stia ca momentul in care se va intampla asta va veni mai devreme sau mai tarziu niciodata nu te poti pregati pentru asta. Desi nu ne mai vazusem de mult, imi aduc aminte si acum cum jucam bambilici si tenis de picior pe Magura (una din strazile pe care am copilarit), imi aduc aminte si cand aproape ne-am luat la bataie.. imi aduc aminte si cand l-am ras in cap.. Era in aceeasi zodie cu mine, eram niste caposi amandoi, ii placeau calculatoarele si telefoanele Sony Ericsson.

Lots of thoughts are going through my mind right now.. ma gandesc la Alin.. varul lui si un om care intotdeauna il voi considera prietenul meu orice s-ar intampla si oricat timp ar trece, pentru ca ne leaga multe amintiri. Ma gandesc ce greu ii e acum..   si … nu am cuvinte…
When it rains it pours…

[[==> Puff Daddy & Faith Evans – I’ll be missing you  <==]]

Impactul tehnologiei

Cam asa suna si titlul unei lectii din cartea de istorie, care acoperea anumite chestii dar cred ca fenomenul a luat cu adevarat amploare in ultimul timp. Ma uitam azi la stiri si relatau viata unui taran la tara. Si aratau cum se duce cu laptopul la oi, cum umbla cu telefonul mobil la el, seara se uita la filme pe dvdu, televizoare cu plasme. Acum cativa ani vedeam asta numai in filme iar acum toate acestea fac parte din viata noastra. Cel mai bun exemplu cred ca sunt camerele foto digitale si telefoanele mobile. Acum 2-3 ani rar vedeai un aparat foto digital fie el si mai slab. Acum peste tot, toata lumea cu aparatul dupa el. Daca inainte eram limitati de numarul de pozitii de pe un film, acum putem face mii de poze in vacanta. Tin minte ca intr-un an am fost la mare si am facut 3 filme in 10 zile si mi s-a parut mult. Ei bine vara trecuta am facut 400 de poze in 7 zile, si acum la fiecare chef cate 200 de poze .  Lucrurile au evoluat enorm. Si la fel si cu telefoanele mobile, toata lumea are telefon color si polifonic cu mp3, camera foto video si toate cele,, acum 3 ani cati aveau telefon mobil color? acum 6 ani cati oameni aveau telefon mobil? Lucrurile au evoluat enorm si cred k e un lucru bun.

Astept cu nerabdare ziua cand un cioban o sa vina la mine sa ii fac un shop on-line sa vanda laptele si lana de la el de la stana :), sponsori la transhumante, oi tunate si toate cele.

P.S: Cand o filmau pe tipa mulgand vaca i-a sunat telefonul mobil… ghiciti ce melodie avea? … ati ghicii, Ghita si era mp3

Vin sarbatorile!!

Nu mai e mult si vine craciunul. Orasul e foarte frumos impodobit, luminite peste tot. Sentimentul acela de sarbatori parca pluteste. Dar mi se pare mie sau nu mai e le fel cum era inainte?

Grijile de zi cu zi, gandurile si aspiratile, necazurile parca impiedica starea aia de bucurie generala care era de obicei. Oare am uitat cum e sa uiti de tot si pur si simplu sa te bucuri? Mi-e atat de dor de vremurile copilariei cand totul era asa de simplu. O ceata de copii care se bat in zapada, care fac curse cu saniile, care se joaca fotbal si rugby in zapada. Mi-e dor de sania bunicilor cu care s-au dat si parintii mei, mi-e dor de atatea dar cred k ma gandesc degeaba la ele. Perioada lor a trecut, si poate nostalgie vremurilor de mult apuse ma fac sa nu ma bucur asa cum se cuvine de magia sarbatorilor de iarna.

Nici nu ma gandeam atunci ca o sa se termine vreodata. Nu ma gandeam niciodata ca o sa imi fie dor de vremurile trecute. Acum e altfel, vila la Ranca skiuri si distractie, dar parca alta distractie :). Asta e

Eu va urez sarbatori fericite si Craciunul sa va aduca numai bucurii alaturi de cei dragi voua!

sarbatori fericite