Stickere TopGear – Cadou de la THE STIG

Eram in masina, mergeam pe Kiseleff … Si ghici cine apare in intersectie? The Stig Frate! El si cu fratii lui vitregi. Ma gandesc cum sa ma bag in seama fara sa par fan disperat… si vad ca impartea pliante :-? … Deschid geamul si zic “Bai ce-ar merge un fluturas pe caldura asta!”…

Continue reading Stickere TopGear – Cadou de la THE STIG

De ce nu-mi place facultatea

Nu-mi place :

  • Ca nu venim decat maxim 8 oameni la cursuri seminarii si niciodata aceeasi. E practic imposibil sa creezi un colectiv in conditiile astea.
  • Ca si in pauze se discuta tot de scoala. Tin minte in liceu pauzele erau motivul pentru care ma duceam la scoala. Erau telul care te ajuta sa treci peste o ora incredibil de plictisitoare de romana. Orele de romana au disparut, au venit altele de algoritmica grafurilor, algebra, analiza etc. dar pauzele nu iti mai ofera gura de aer mult ravnita
  • Ca mi-e dor de vremurile din liceu cand profesorii ne ziceau ca suntem cea mai galagioasa clasa din liceu, si cand ne dadeau lucrari sa ne pedepseasca. Acum e o liniste mormantala la toate orele.
  • Ca nu mi-am gasit un grup cu care sa ies constant prin oras, cum era in tg-jiu. Pur si simplu parca ceva nu se leaga, desi am iesit de cateva ori, in general cand asteptam rezultatele de la examen sau cand mai chiulim de la un curs. Sunt cativa colegi de treaba cu care ma inteleg bine, dar intotdeauna mi s-au parut relativ inchisi. Poate si pentru ca e doar inceputul, e greu sa fii sincer cu un strain.
  • Ca e cool sa fii tocilar. Dar nu esti cool destul daca nu esti si fudul. In facultate aia cool sunt aia care se bat sa iasa la tabla, care stau numai cu mainile pe sus sa raspunda, ceea ce ar trebui sa fie un lucru bun, dar din pacate sufera si de celalalte hibe ale baietilor cool din liceu: mandria, sentimentul de superioritate absoluta fata de ceilalti, nu rateaza niciun prilej sa iti demonstreze ca exista 2% sanse sa nu ai dreptate.  Sunt oameni peste medie de inteligenti dar care nu au nici o experienta de viata. Genul de om foarte tare in teorie dar care nu stie nimic practic.
  • Ca sunt la o facultate de informatica si fac la matematica de imi iese pe nas.
  • Ca se trece prin lucruri importante extrem de repede.
  • Ca nu invatam ceva care sa ne fie cu adevarat util in real life.

In schimb imi plac laborantii si seminaristii. Majoritatea sunt de varste apropiate cu noi si chiar isi dau interesul sa inveti ceva. Nu se lasa pana nu isi dau seama ca ai inteles, si de cele mai multe ori te citesc ca pe o carte deschisa cand nu stii. Profesorii de curs din pacate nu isi dau deloc interesul, poate doar cateva exceptii. Cursul e compus din prezentari in powerpoint pe care le pun la proiector de pe care citesc, aceleasi prezentari le primim in mail.

Tranzitia de la Tg-Jiu la Bucuresti

       Dupa cum o parte din voi bine stiti, in urma cu 3 luni m-am mutat in Bucuresti pentru ca am inceput facultatea. Nu a fost usoara trecerea de la un oras mic si linistit cum este Tg-Jiu la un oras aflat in continua miscare cum este Bucurestiul. Pur si simplu nu esti obisnuit sa pleci cu o ora inainte sa fii sigur ca ajungi undeva la timp. Gandul ca pentru o deplasare pierzi 2 ore dus intors ti se pare imposibil. Brusc te gandesti sa iti grupezi actiunile astfel incat deplasarea sa merite. Apoi trebuie sa analizezi cu ce te duci.

Transportul

       Pe jos nu prea merge pentru ca distantele sunt foarte mari, ti-ar lua prea mult timp si ar fi si foarte obositor. Cu masina depinde de ora, daca e intre 11 si 15 sau in weekend mai merge dar numai daca stii ca acolo unde te duci exista locuri de parcare. Adica doar daca te duci la malluri sau la hypermarketuri, in rest masina este inutila in Bucuresti, Mai mult, este un f actor de stres. Nici nu imi amintesc de cate ori am coborat din scara si mi-am gasit masina cu stergatoarele ridicate pentru ca vezi domne luasem locul de parcare neplatit al unui vecin.

     Singura varianta cat de cat ok este metroul. Dar si aici trebuie sa te gandesti bine cand si cum pleci. Daca ai tupeul sa vrei sa pleci de acasa in orele de varf atunci sa fii sigur ca nu ai nimic dupa tine ce ar putea fi turtit. Este incredibil cat tupeu au unii oameni, Vad ca metroul este plin ochi si totusi imping cat pot doar doar or avea si ei loc inainte de inchiderea usilor. Daca vad ca nu au loc, pun mana pe usa ca sa nu se poata inchide pana cand li se face loc. Ca sa nu mai zic de aberatiile metrorex care atunci cand sunt mai multi oameni trimit metrourile mai rar.

     In Tg-Jiu masina ma asteapta in fata blocului, daca nu gasesc loc in fata blocului o las langa blocul alaturat. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu gasesc loc de parcare. Daca vreau sa ajung undeva, in 5 minute ajung.

Chiriile

  Primul lucru de care m-am izbit in bucuresti au fost chiriile enorme. Cu greu am gasit o garsoniera care sa fie pe gustul meu si la un pret decent, comparativ cu piata. 400E pe luna mi se pare enorm la prima vedere, dar dupa ce umblii dintr-o parte in alta a bucurestiului si vezi pe ce cer altii 350 sau 380 ajungi sa gandesti ca mai binde dai 400 si stai fara stres decat sa dai 350 si sa te chinui. Acum vad ca au inceput sa scada preturile o data cu criza imobiliara desi se inchiriaza mai mult ca inainte. Probabil datorita faptului ca preturile scad si in curand rata la un credit o sa fie mai mica decat chiria la unele garsoniere.

Intr-un viitor articol o sa va spun despre diferentele dintre piata on-line din Gorj si piata on-line din Bucuresti.

La revedere Tg-Jiu

Maine dimineata parasesc Tg-Jiul cu destinatia Bucuresti. Plec la facultate si totodata sper ca dupa terminarea ei sa raman acolo. O sa ma mai intorc acasa, insa nu cred ca va mai fi la fel. Sincer nu ma asteptam sa imi fie asa greu sa plec, mai ales ca niciodata nu am fost incantat de mirificul oras Tg-Jiu. E greu sa te desparti de familie, desi nu e o despartire propriu-zisa.

Durerea pe care o simti cand iti vezi parintii si bunicii indurerati e aceeasi la 7 ani si la 19 si probabil si la 40 singurul lucru diferit e ca incerci sa nu o arati. Uneori reusesti alteori nu. Usor nu cred ca ii e nimanui. Pe langa familie mai lasi in urma si prieteni, care raman aici sau care pleaca in alta parte. De uitat nu o sa ii uiti niciodata si nici ei pe tine ca doar anii de liceu nu ar fi fost la fel fara ei.  Pe ei nu o sa ii mai vad niciodata probabil. O sa imi fie dor de voi dar asa trebuie sa mearga lucrurile.

Incheiem prefata.. incepem capitolul 1.

Acum plec, trag usa dupa mine
Abia astept, sa ne vedem cu bine
Pasesc incet, in roua diminetii
Fara bilet stau ascuns in trenul vietii