De ce nu-mi place facultatea

Nu-mi place :

  • Ca nu venim decat maxim 8 oameni la cursuri seminarii si niciodata aceeasi. E practic imposibil sa creezi un colectiv in conditiile astea.
  • Ca si in pauze se discuta tot de scoala. Tin minte in liceu pauzele erau motivul pentru care ma duceam la scoala. Erau telul care te ajuta sa treci peste o ora incredibil de plictisitoare de romana. Orele de romana au disparut, au venit altele de algoritmica grafurilor, algebra, analiza etc. dar pauzele nu iti mai ofera gura de aer mult ravnita
  • Ca mi-e dor de vremurile din liceu cand profesorii ne ziceau ca suntem cea mai galagioasa clasa din liceu, si cand ne dadeau lucrari sa ne pedepseasca. Acum e o liniste mormantala la toate orele.
  • Ca nu mi-am gasit un grup cu care sa ies constant prin oras, cum era in tg-jiu. Pur si simplu parca ceva nu se leaga, desi am iesit de cateva ori, in general cand asteptam rezultatele de la examen sau cand mai chiulim de la un curs. Sunt cativa colegi de treaba cu care ma inteleg bine, dar intotdeauna mi s-au parut relativ inchisi. Poate si pentru ca e doar inceputul, e greu sa fii sincer cu un strain.
  • Ca e cool sa fii tocilar. Dar nu esti cool destul daca nu esti si fudul. In facultate aia cool sunt aia care se bat sa iasa la tabla, care stau numai cu mainile pe sus sa raspunda, ceea ce ar trebui sa fie un lucru bun, dar din pacate sufera si de celalalte hibe ale baietilor cool din liceu: mandria, sentimentul de superioritate absoluta fata de ceilalti, nu rateaza niciun prilej sa iti demonstreze ca exista 2% sanse sa nu ai dreptate.  Sunt oameni peste medie de inteligenti dar care nu au nici o experienta de viata. Genul de om foarte tare in teorie dar care nu stie nimic practic.
  • Ca sunt la o facultate de informatica si fac la matematica de imi iese pe nas.
  • Ca se trece prin lucruri importante extrem de repede.
  • Ca nu invatam ceva care sa ne fie cu adevarat util in real life.

In schimb imi plac laborantii si seminaristii. Majoritatea sunt de varste apropiate cu noi si chiar isi dau interesul sa inveti ceva. Nu se lasa pana nu isi dau seama ca ai inteles, si de cele mai multe ori te citesc ca pe o carte deschisa cand nu stii. Profesorii de curs din pacate nu isi dau deloc interesul, poate doar cateva exceptii. Cursul e compus din prezentari in powerpoint pe care le pun la proiector de pe care citesc, aceleasi prezentari le primim in mail.

La revedere Tg-Jiu

Maine dimineata parasesc Tg-Jiul cu destinatia Bucuresti. Plec la facultate si totodata sper ca dupa terminarea ei sa raman acolo. O sa ma mai intorc acasa, insa nu cred ca va mai fi la fel. Sincer nu ma asteptam sa imi fie asa greu sa plec, mai ales ca niciodata nu am fost incantat de mirificul oras Tg-Jiu. E greu sa te desparti de familie, desi nu e o despartire propriu-zisa.

Durerea pe care o simti cand iti vezi parintii si bunicii indurerati e aceeasi la 7 ani si la 19 si probabil si la 40 singurul lucru diferit e ca incerci sa nu o arati. Uneori reusesti alteori nu. Usor nu cred ca ii e nimanui. Pe langa familie mai lasi in urma si prieteni, care raman aici sau care pleaca in alta parte. De uitat nu o sa ii uiti niciodata si nici ei pe tine ca doar anii de liceu nu ar fi fost la fel fara ei.  Pe ei nu o sa ii mai vad niciodata probabil. O sa imi fie dor de voi dar asa trebuie sa mearga lucrurile.

Incheiem prefata.. incepem capitolul 1.

Acum plec, trag usa dupa mine
Abia astept, sa ne vedem cu bine
Pasesc incet, in roua diminetii
Fara bilet stau ascuns in trenul vietii